Proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, iunie–decembrie 2026
dprp.gov.ro

Ion Voicu (1923–1997)

Ion Voicu a fost unul dintre cei mai mari violoniști români ai secolului XX. Născut într-o familie de muzicieni romi, a fost elev al lui George Enescu și a susținut sute de concerte pe toate continentele.

Ion Voicu, violonist
Ion Voicu. Autor necunoscut, licență cu atribuire.
Sursa: Wikimedia Commons

Repere din viață

  • 8 octombrie 1923 – se naște la București, într-o familie de muzicieni romi. Bunicul său era violoncelist, iar tatăl cânta la vioară și contrabas. Frații săi au devenit și ei muzicieni.
  • La 6 ani începe studiul viorii. La 14 ani este admis la Academia Regală de Muzică direct în anul al IV-lea și termină studiile de șapte ani în doar trei, în 1940.
  • Devine solist al Orchestrei Naționale Radio, după ce dirijorul olandez Willem Mengelberg îl ascultă cântând Bach, Beethoven și Mendelssohn. Talentul său îl impresionează pe George Enescu, care îi oferă lecții gratuite.
  • 1946 – câștigă primul loc la concursul organizat la București de Yehudi Menuhin.
  • 1956 – statul român îi încredințează o vioară Stradivarius din 1702, care îi aparținuse lui Joseph Joachim.
  • În 50 de ani de carieră cântă la Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo și Berlin, alături de Yehudi Menuhin, David Oistrah și Leonid Kogan.
  • 1964 – primește titlul de Artist al Poporului. Este timp de zece ani directorul Filarmonicii „George Enescu” din București.
  • 1969 – contribuie la crearea Orchestrei de Cameră București, condusă astăzi de fiul său, Mădălin Voicu.
  • 24 februarie 1997 – moare la București.

Activitate artistică

Peste 100 de discuri și CD-uri păstrează interpretările sale. Repertoriul său cuprindea atât marile concerte clasice, cât și opere uitate readuse în actualitate și lucrări noi, scrise special pentru el de compozitori români și străini.

Moștenire

Ion Voicu rămâne un simbol al școlii românești de vioară și o dovadă a contribuției muzicienilor romi la marea muzică clasică. În București, un parc îi poartă numele, iar Orchestra de Cameră pe care a fondat-o îi continuă tradiția.

Surse