Ceija Stojka (1933–2013)

Ceija Stojka a fost o scriitoare, pictoriță și cântăreață romă din Austria, din neamul lovarilor. Copil fiind, a supraviețuit lagărelor de la Auschwitz-Birkenau, Ravensbrück și Bergen-Belsen. Peste patru decenii mai târziu a devenit una dintre primele voci care au rupt tăcerea despre genocidul romilor, cunoscut și ca Porajmos.

Repere din viață

• 23 mai 1933 – se naște la Kraubath an der Mur (Stiria, Austria), cu numele de Margarete Horvath. Familia ei, de lovari negustori de cai, călătorea prin Austria.
• 1941–1942 – tatăl ei, Karl „Wakar” Horvath, este deportat și ucis de naziști în centrul de exterminare de la castelul Hartheim.
• 1943 – la doar zece ani, este deportată împreună cu mama și sora ei la Auschwitz-Birkenau, unde este obligată să lucreze în atelierul de croitorie.
• 1944 – este mutată, împreună cu mama și sora ei, în lagărul de femei de la Ravensbrück, despărțită de frații mai mici.
• 1945 – cu puțin înainte de sfârșitul războiului ajunge la Bergen-Belsen, unde este eliberată. Din familia ei extinsă, de aproximativ 200 de persoane, supraviețuiesc doar șase.
• După război se stabilește la Viena, unde trăiește până la sfârșitul vieții.
• 1988 – publică prima sa carte, Wir leben im Verborgenen („Trăim ascunși”). Este una dintre primele mărturii despre soarta romilor în lagărele naziste.
• 1989 – după o călătorie în Japonia începe să picteze. Tablourile ei alternează între imagini colorate ale vieții romilor dinainte de război și reprezentări întunecate ale ororilor naziste.
• 2009 – primește titlul de profesor din partea ministerului austriac al culturii.
• 28 ianuarie 2013 – moare la Viena. Este înmormântată într-un mormânt de onoare la cimitirul Groß-Jedlersdorf.

Opere importante

Cărți: Wir leben im Verborgenen (1988), Reisende auf dieser Welt („Călători prin această lume”, 1992), Meine Wahl zu schreiben – ich kann es nicht (poezii în germană și romani, 2003), Träume ich, dass ich lebe? Befreit aus Bergen-Belsen („Visez că trăiesc? Eliberată din Bergen-Belsen”, 2005), Auschwitz ist mein Mantel („Auschwitz este mantia mea”, texte și picturi, 2008).
Muzică: Me Diklem Suno („Am avut un vis”, CD, 2000).
Pictură: sute de tablouri și desene, expuse în Austria, Germania, Japonia, Cehia și Statele Unite.

Distincții și moștenire

Ceija Stojka a primit, printre altele, Premiul Bruno Kreisky pentru cartea politică (1993), Crucea de aur pentru merite a landului Viena (2001) și Medalia umanității a orașului Linz (2004). În 2014, piața din fața bisericii Altlerchenfeld din Viena a primit numele de Ceija-Stojka-Platz. Operele ei au fost expuse după moarte la Berlin și New York, iar asociația internațională care îi poartă numele îi păstrează moștenirea. Viața ei este prezentată în documentarul lui Karin Berger, Ceija Stojka – Porträt einer Romni (1999).

Surse

• Ceija Stojka – Wikipedia (ro)
• Ceija Stojka – Wikipedia (de)
• Ceija Stojka – RomArchive
• Fotografie: Wikimedia Commons (CC BY-SA 3.0)